Secretele marii desecretizări

Dorința desecretizării protocoalelor în discuție nu e una chiar nou-nouță, primul „atacat” de unele asociații de magistrați, încă de anul trecut, fiind acela încheiat între SRI și Parchetul General.

Potrivit Mediafax, imediat după acest moment, Augustin Lazăr a afirmat că efectele protocolului secret au fost stopate în urma deciziei CCR, din 2016, susținând, totodată, că în virtutea protocolului amintit, ofițerii SRI nu se implicau în actul de urmărire penală.

Adrian Țuțuianu, șeful de la acea vreme a comisiei SRI, preciza la rândul său, că protocolul respectiv a fost încheiat în februarie anul 2009, în baza hotărârilor CSAT din 2004 și 2007. Potrivit acestora, „Strategia de apărare pentru 2015-2019″ prevedea „încheierea unor protocoale inter-instituționale între instituțiile care au rol în asigurarea securității naționale” – incluzând aici Ministerul Public, implicit DNA.

Ceea ce s-a și întâmplat.

Concludentă în ceea ce privește implicarea SRI în diverse „zone de interes” este și declarația fostului șef al Direcției Juridice a SRI, Dumitru Dumbravă, care declanșa, la vremea respectivă (2015) un adevărat scandal prin următoarea precizare: „Dacă în urmă cu câțiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menținem interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenați alături de procurori, polițiști, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual și aspecte care țin de corupția sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate. Important este, în opinia mea, că sistemul judiciar își dezvoltă anticorpii necesari vindecării acestei patologii”.

Bun! Iar de aici, s-a născut întrebarea: cât de adânc s-a „infiltrat” SRI în activitatea procurorilor, pe diverse dosare, în sensul implicării efective în anchetă. Cât de profund era „câmpul tactic”? În ce măsură au controlat/impus ofițerii SRI anumite măsuri care nu intrau în atribuțiunile lor?

Sunt întrebări care necesită un răspuns, într-o Românie bântuită, încă, de fantoma Securității ceaușiste. Cu atât mai mult, cu cât Legea de funcționare a SRI stabilește fără mari filosofii atribuțiile Serviciului, iar o încălcare a acesteia, în dosul unor protocoale secrete, nu poate lăsa, pe nimeni, indiferent.

Dar de aici și până la a considera, precum Codrin Ștefănescu, „că desecretizarea protocoalelor dintre SRI și instituțiile de forță va reseta întregul Sistem din România” e cale lungă.

„Se va afla despre laboratoarele secrete de lucru și vom afla că nu există doar o listă neagră, sunt mai multe liste negre cu politicieni. Din aceste liste negre aflăm cine trebuia executat, cine trebuia să vină în loc. Vom afla despre implicarea Sistemului în a crea listele de parlamentari, listele cu membri Guvernului, dar s-a mers și la nivel de Agenții, în toate structurile de stat. Acești oameni au fost executați sau promovați, după cum dorea Sistemul”, susține Ștefănescu.

Păi, ca să fiu sincer, eu nu cred că secretarul general adjunct al PSD este un naiv, dar mi se pare puțin-puțin exagerat să speri că vei găsi, scris negru pe alb, ceva de genul: liste de sacrificați, „formule chimice” de mumificare, eprubete cu „ADN-ul” executaților, sânge pe sub dușumele, și așa mai departe.

Nu cred că se poate vorbi, în cazul desecretizării, despre descoperirea unei hecatombe politice, precum aceea închipuită de Codrin.

Așa cum spuneam, eu cred că, fiecare are un interes mult mai personal decât resetarea națională.

De exemplu, cred că Liviu Dragnea speră, mai întâi, să găsească indicii despre implicarea directă a SRI în vreunul dintre dosarele sale, pentru a cere închiderea acestuia, ba, chiar și desființarea condamnării definitive.

Mai mult, e posibil să meargă mai departe, în propriul câmp tactic, pentru a găsi, pe undeva, vreo semnătură a lui Victor Ponta, pusă pe vreun protocol, alături de cea a lui Băsescu și aceea a lui Maior (lovind, fulgerător, trei inamici personali).

Ștefănescu chiar făcea referire la ceva de genul – gândindu-se, probabil, atât la Ponta, cât și la Dragnea, în virtutea trecutelor prietenii: „Cel mai important lucru, după desecretizare se va afla care au fost sursele din toate aceste zone. Vom afla numele politicienilor care s-au cerut la aceste întâlniri cu Sistemul, întâlniri în cadrul cărora se practicau diferite sporturi, se organizau șprițuri. Acești politicieni care se ofereau să fie surse împotriva propriilor colegi„.

Interesant este că actualul director al SRI, Eduard Hellvig, le-a încurcat festinul politicienilor, prin „exprimarea totalei disponibilități de a purcede la desecretizare” potrivit alambicatei declarații a actualului șef al Comisiei SRI, Claudiu Manda: „Am avut astăzi o discuție cu directorul SRI, domnul Eduard Hellvig, domnia sa m-a sunat și mi-a spus că își exprimă toată disponibilitatea ca, în perioada imediat următoare, să purceadă la desecretizarea acelui protocol dintre SRI și Parchetul de la lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”.

Și poziția lui Hellvig mi se pare justificată (în prelungirea aceleia a președintelui Iohannis) pentru a se scuti pe ei înșiși de bănuiala că ar fi prelungit protocoalele până în ziua de azi, precum și pentru a încerca să scoate, cât mai repede, Serviciul din peisaj, în perspectiva următoarelor prezidențiale.

Și nu în ultimul rând, declanșarea un nou scandal monstru e cât se poate de „bine venit”, spre a le „secretiza” pe toate celelalte: despre pensii, salarii, inflație, scumpiri, deficit, state paralele, state perpendiculare, analfabeți și restul.